Cormoranul mic

Phalacrocorax pygmeus Pallas, 1773

Arealul de răspândire: Arealul se suprapune peste partea central – sudică a regiunii biogeografice Palearctice: Peninsula Balcanică, regiuni localizate la vest și la nord de Marea Neagră, Marea Caspică și aria Mării Aral, Asia mică, Orientul Mijlociu. În jur de 75% din arealul cormoranului mic este localizat în Europa. Limita nordică a ariei de răspândire coincide cu isoterma de 23oC a lunii iulie. Este specie migratorie-sedentară.

Distribuția în România: Potrivit studiilor lui Dombrowoski (1912) și a altor ornitologi, la sfârșitul secolului al XIX-lea cormoranul mic cuibărea în colonii de sute și mii de indivizi în Delta Dunării și în lunca joasă a Dunării incluzând Balta Brăilei și Balta Ialomiței, Lacul Vederoasa (Aliman, Județul Constanța) și de asemenea în unele iazuri din Muntenia. Numărul de indivizi din afara Deltei Dunării depășea 10000 de perechi. Cătuneanu (1978), descrie regresul temporar al populaţiilor și al arealului cormoranului mic până în 1976. Astăzi cormoranul  mic se reproduce în special în Delta Dunării dar și în alte regiuni ale luncilor marilor râuri: Dunărea – lângă Parcheș (Județul Tulcea), Dunăreni (Mărleanu, Județul Constanța), Insula Mică a Brăilei, Insula Calinovat (Județul Caraș-Severin); pe Prut – Vlădești (Județul Galați) și posibil pe lacurile Mața – Cârja – Rădeanu – Vădeni (Județele Galați și Vaslui); Jijia – Jijia Largă (Județul Iași); ocazional cuibărește în regiunea Banatului între Satchinez și Biled, pădurea Macedoniei. Există posibilitatea ca populații de cormoran mic să cuibărească și la Lacul Bugeac (Județul Constanța), Mlaștina Hergheliei (lângă Mangalia), în alte ostroave sau în sectoarele joase ale Dunării monte de Călărași, unde cormoranul pitic a fost observat în perioada de reproducere. În 2009, în ROSPA0026 iernau aproximativ 650 perechi.

În Europa: Populațiile europene ating 27000 – 37000 de perechi cuibăritoare, 2/3 dintre acestea fiind prezente în România și Azerbaijan. Trenduri pozitive ale populațiilor s-au înregistrat în Serbia, Muntenegru și România. În 2004, cormoranul mic a fost trecut de către BirdLife International de la categoria ”Amenințat la scară globala” (SPEC 2), la categoria ”În siguranță” – SPEC 1.

Habitat: Lacuri și iazuri extinse, cu vegetație abundentă dar și arbori (salcii) drept locație pentru  cuiburi. Se hrănește de pe ape relativ întinse iar în ultimii ani, frecvent și din iazuri piscicole abandonate. În timpul iernii cormoranul mic stă pe lacuri de acumulare.

Biologia: Oaspete de vară (lunile IV – X). Cuibărește în colonii mixte cu cormoranul mare, stârci, egrete și rar cu țigănușul. Cuiburile sunt construite în sălcii, rar în stuf. Depune 4 – 6 ouă în mai sau începutul lui iunie. Perioada de incubare durează 28 de zile. Hrana juvenililor constă în pești mici și alte animale acvatice (Kiss si Rekasi, 2002).

În ultimele două decenii, s-a constatat că din ce în ce mai puțini cormorani mici își petrec iarna în România, cei care rămân petrecându-și iarna nu  numai în Dobrogea – deltă, lagune, țărmul mării – dar și pe corpuri hidrografice din interior, în special lacuri  (ex: pe râul Olt, amonte de Rm. Vâlcea); pe Dunăre, în arealul inclus în proiect; ocazional, în grupuri mici apar chiar și în Transilvania.În timpul lunilor de vară păsările tinere care nu cuibăresc stau pe lacurile din jurul Bucureștiului, pe Dunăre – amonte de Călărași, pe lacurile din sectorul inferior al Oltului până la Proieni (chiar și-n areal montan), pe Lacul Porțile de Fier. Păsările inelate  din Balta Brăilei au fost recapturate în Grecia și fosta Yugoslavie.

Factori limitativi: S-a determinat că o serie de factori au fost responsabili pentru declinul populațiilor de cormorani mici din România în trecut: asanarea mlaștinilor din sectorul inferior al Dunării (în special Balta Ialomiței  și Balta Brăilei); tranformarea unor corpuri de apă în pescării; campanii de distrugere a păsărilor ihtiofage în anii 50 și 60 (susținută de stat în contextul protejării resurselor de pește); distrugerea ilegală a cuiburilor de către pescari profesioniști chiar și după încetarea campaniei menționată anterior; împușcarea păsărilor ce se hrănesc din pescării; păsări înecate prinse în plasele improvizate ale pescarilor (destul de frecvent în ultimii ani); bioacumularea metalelor grele și a pesticidelor de către păsări (DDT-ul determină subțierea coajei de ou crescând riscul de spargere a acestuia în timpul incubației).

Refacerea populației de cormoran mic din ultimele două decenii în România este cauzată de:

  1. Nivelul de protecție de care beneficiază avifauna (în special în Rezervația Biosferei Delta Dunării);
  2. Un trend pozitiv al întregii specii în tot arealul său

Protecție: Cormoranul mic este protejat de legea 13/1993 (Convenția de la Berna, Anexa II), Legea 13/1998 (Convenția de la Bonn, Anexa II), Legea 89/2000 (AEWA – Anexa 2). Legea 407/2006 și 197/2007 – Legea Vânatului (Anexa 2 – Vânatul este interzis), Directiva Păsări 79/409/EEC, OUG57/2007 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, flora și viață sălbatică (Anexa 3).

Măsuri de protecție în curs de implementare: protecția coloniilor (eleminarea tuturor activităților din interior și din proximitatea coloniilor); restaurarea habitatelor cu scopul de a atrage cormoranul mic să cuibărească (plantarea de sălcii și conservarea celor deja existente); administrarea arealelor în care păsările din colonii se hrănesc, in special privind minimul necesar de apă în scopul de a menține și a îmbogați resursa de hrană; eliminarea plaselor improvizate ale pescarilor în special dimineața (începutului activității cormoranului mic).

Statut IUCN: Specie vulnerabilă

Directiva Păsări: Specie prioritară